Mi-a luat mult sa accept faptul ca nu exista un zeu al marilor, care prin suparari isi mai da drumul la gura si incepe sa sufle “aducand norii” negri de furtuna. Adevarat, intr-un anumit sens, unii nici pana azi nu s-au prins, astfel incat benzile desenate prezinta acelasi motiv al aparitiei norilor: “Vantul”. Dar asta e de inteles.
Oricum, tranzitia de la zei la realitate a fost lunga, dureroasa pentru mintea mea si a lasat urmari pana in ziua de azi, dupa cum veti vedea. Astfel ca de la zei cu plamani nervosi si guri mari, slobode, am diluat treaba pana la “norii sunt fiinte”. Asa ca am devenit obsedat de nori si politicos fiind, peste masura, ma simteam mereu prost ca pot trece din neatentie fara sa “salut” pe domnii de “sus”.
Asta ar fi o explicatie pentru genunchii mereu praf, pantalonii vesnic peticiti, fata zdrelita. Am fost un neinteles, fireste. Doamna Popescu era ingaduitoare cu mine pentru ca intarziam cu cate doua ore la clasa. “Eram cu capul in nori”. Restul, mai putin intelegatori, convertind “caderea mea din cer” prin banii de pantaloni si pansamente. Eu nu doream decat sa “ascult” si sa fiu politicos cu “toata lumea”. Recunosc, mai ratam unu doi trei nori in timp ce ma izbeam de alte persoane ce alegeau sa umble pe pamant si nu sa zboare.
Sansa mea a fost ca nu cadeam de foarte sus, fiind foarte mic de inaltime. Ok, eram cel mai mic na. Si asta ani la randul, la scoala in orele de educatie fizica alinierea se facea incepand cu mine. Pana cand, intr-o zi am inceput sa ma razbun. Si m-am tot razbunat!
Una din ocupatiile mele favorite era sa deslusesc “persoanele” de sus. Voi sunteti profani. Sa va invat io. Nu toti norii sunt “fiinte”, da? Ca si ei, ca si noi, au forme de relief, copaci, mobila si etc :)). Jur ca norii identificati imi raspundeau la salut, iar cand intarziam sa o fac, ii gaseam cu privirea grea pogorata asupra-mi.
Nu aveti idee cate ghivece cu fasole am avut eu hehehe dar na, niciuna nu a crescut pana la nori. Asta nu pentru ca nu ar fi posibil, nu gasisem eu bobul potrivit, fara doar si poate.
*
Opinie falsa larg raspandita: Vantul “aduce”/strange norii.
Corect este: norii provoaca vanturile.
*
Oamenii sunt precum norii. Mai corect spus, oamenii sunt niste “nori”. Fiecare om poarta cu sine “ceata” lui, amalgamul de dorinte si vise, de impliniri si neimpliniri, esecuri si succese, problemele lui de caracter, de adaptare, de alipire, cautarile lui, regasirile lui. De la departare, toate astea par “compacte”, usor de “apucat”, de manageriat. Unii nori sunt pufosi, albi, grasi s itotusi neprimejdiosi. Altii sunt intinsi, negri si amenintatori. Altii sunt “atat de sus” ca vom trece pe langa/prin ei fara sa ii observam.
Unii ascund soarele cu totul, altii il filtreaza, unii aduc umbra, altii, frigul. Unii sunt rapizi, altii, greoi. Unii sunt profunzi, altii aproape fara substanta. Indiferent de natura lor, de clasa lor, de diferente, toti aduc “vantul”. Vantul schimbarii. Relatia cu un om, te schimba, in bine sau in rau, dar te schimba. Nici “norul” nu va mai fi acelasi. Alta forma, alta natura.
Cand s-a facut simtit “vantul”, deja e tarziu pentru pasii inapoi. Acum norul nu va mai parea compact. Suntem invaluiti doar de o “ceata” comuna. Ceea ce parea de inteles acum poate fi dificil de digerat. Toata perspectiva avuta in acest moment este inlocuita de ceea ce se afla “dincolo”, “inauntrul” fiecarei relatii.
Principiul “pomul bun dupa roade este cunoscut” se aplica si aici. Rodul, efectul, vantul. Vantul poate fi racoritor, sanatos, poate fi fertil prin lucrurile pe care le transporta, seminte, micro-organizem, poate fi transformat in “energie”, produce n lucruri ce provoaca bucurie, de la fosnetul unor frunze pana la zborul unui vultur sau jocul din lanul de rapitza.
Sau poate fi furios, un uragan care schimba pentru totdeauna fata unor lucruri, distrugandu-le, un vant ucigator sau orbitor, din fata caruia doar poti sa fugi si sa cauti adapost. Poate darama ce a fost construit in ani, aduce cu sine urelete si jale, un vant ce te expune, te lasa fara “acoperis”, fara haine, care prin violenta lui te expune unor posturi nepotrivite (cum e cand iti pune vantul poalele in cap?:P).
La un moment dat, orice nor se va “descarca”. Unii aduc ploaia recoN[:d]fortanta, hranitoare, si sunt asemenea “apei dulci”. Altii sunt precum musonii, vin rar si tin mult, creand conditii pentru aparitia atator boli. Altii sunt furtuni si ineaca totul, uneori mai mult de 40 de zile. In urma lor nu ramane decat mal si mirosul greu, tot ce era odata “Samanta” si posibil rod, acum este putrezit. Unii se descarca molcom,altii cu galagie,altii cu scaparari de luminia, cersind atentia si fiind dornici sa fie luati in seama, razbunandu-se adeseori pe cei “neatenti”, trasnindu-i.
Norii sunt calatori si perm[utatori]. Azi sunt aici in forma cutare, maine se vor descarca desfiintandu-se ca peste n timp, sa reapara in alta zona., sub alta forma, unde se va descarca la fel. Sau -mai stii?- altfel.
Saru’mana, tanti nor!
Mai mai ce cumulonimb frumos :), ca si insemnarea. Chiar frumos de tot!!
Atata ca eu nu sunt de acord ca norii provoaca vanturile. Mai citesc
multumesc colturoaso. ie ca e frumos? acoloe un neneu care se odihneste pe o sofa uchi informa de scoica aavand ceva sub ceafa.
pot eu sa ma pun stavila dorintei ce citit a lui buhuhuuu? :))
Pai stai ca tocmai mi-ai dat de lucru - citit….o sa stau tot weekendul cu circulatia atmosferei in brate
Si da da, m-am uitat si eu dupa el, si de deasupra lu cumulonimb. Il vad eu odata si odata
ps. cata gheata in norii aia :))
sau ce mai vant arctic bate
Ce frumos!
Stateam si eu pe dealuri sau pe nisip ore intregi si priveam norii. Dar nu m-am gandit niciodata ca ei nasc ceva sau ca i-a nascut si pe ei cineva. Sau, de fapt, nasteau, dar nu o materie noua, ci o alta forma a lor insisi. Se transformau din vrajitoare in porumbei, din porumbei in elefanti. Si imi placea sa le inventez povesti. Dar nu erau decat scorneli.
mult[umm]esc
Si mi-am mai amintit!
Cand am zburat prima data cu avionul, norii au fost singurul medicament care m-a facut sa uit de frica. Am putut sa-i vad de sus in jos. …
le-ai vazut “patura” :). eu asa i-am vazut mereu, de deasupra. si aceeasi senzatie pe care o am si de jos. sa ma arunc inei
hihi Umma, acelasi lucru l-am patit si eu. Ce frumooooos putea fi deasupra norilor. Si cand s-a facut senin si m-am vazut deasupra apei…nu am mai simtit acelasi lucru.
recunosc…nu numai o data am cautat sa dau o forma norilor…si nu numai odata am fost catalogata foarte ,chm, foarte dragut, ‘aeeeriaaanooo’, fiindca eram prinsa cascand ochii la norii aia mari si pufosi ce par a fi o vata uriasa pe bat …huh, numai antrenoru de tenis nu vedea nimic romantic in cascatul ochilor la patura imensa, albastra, a cerului pe care norii stateau intinsi precum niste cadane…si striga la mine ‘Pitico, ai inteles tehnica serviciului?’…mda, eram ultima din sir…eram pitica mah, ce-i?
Exact, simti ca te pot “tine”, ca-ti pot oferi protectie, desi stii ca daca te arunci faci buf.
La fel si cu iarba. Cand trec cu masina si vad de departe colinele acoperite cu verde pufos, primul gand e tot ca as vrea sa ma arunc acolo, sa ma tavalesc, sa ma rostogolesc. Desi STIU ca de aproape e tepoasa si are insecte.
Am citit insemnarea prin filtrul norului superb din imagine, deci, am perceput nota optimista. Dar eu am in permanenta tendinta sa neg evidentele, deci o sa schimb imaginea cu nori mai intunecati si mai compacti si o sa recitesc. Si abia apoi o sa comentez.Asta daca nu raman muta
Frumoasa insemnare, oricum 
au mobila daaa, si nori de jucarie, aia nu-s nori de fapt dar.. cute cute cute!
ti-ai taiat venele dupa recitire olandezo? :))
auzi deule, tu esti in “idle” acum? :))))))))
ps. ati obs ca snupi se uita dupe nori da? si are paratraznet aferent :))
Mai, eu in cumulonimbul ala vad un labirint cu coridoare, unele luminoase, altele intunecate. (Colturel, tocmai ce am invatat cuvintul si a trebuit sa il repet
ioi ce-mi place)
Iar in text vad un Perm mic alergind cu privirile indreptate spre cer. Cu genunchii si fata zdrelite. Frumos copil.
Bine-bine, vad eu mai multe si insemnarea imi place. Imi place mult, DESI
Cred ca stii la ce ma gindesc acum. “Indiferent de natura lor, de clasa lor, de diferente, toti aduc “vantul”. vantul schimbarii. Relatia cu un om, te schimba, in bine sau rau, dar te schimba. Nici “norul” nu va mai fi acelasi. Alta forma, alta antura.”
Eu nu cred asta si nu e o noutate. Nu cred ca un om se schimba, nu fundamental. Ca isi schimba sentimentele, asta e altceva. De aia esti altul intr-o relatie noua. Simti nou, simti proaspat.
Posibil, nu zic nu, sa te schimbi o vreme, din drag de celalalt. Eu pot chiar si sa ma uit la un meci intreg pentru omul pe care il iubesc. Ce spun eu un meci? Un campionat, doua-trei. Dar, dupa ce dispare iubirea (sau na, se transforma in altceva, dar vine si momentul asta), gata cu meciurile. Ma intorc iar la cartile mele si la filmele mele. Adica redevin eu.
nu, schimvbarea nu are leg cu sentiemntele. uncauciuc dupa 20k de km nu va fi la fel cuunul de pe raft. da, si degradarea se numeste tot schimbare. uzura, cum vrei sa=-ispui
unom cultivat, nu va fi la fel cu cel de la plug. dsi poate tot de acolo a plecat. da, cunsotintele pot “schimba” un om. de altfel lali, te astept sa bagiindicctionar cuvantul “parvenit” :)). aiinteles sper, nu cu privire la tine, ci tocmai insensul “schmbarii”, tocmai ca tunu crezi. de asemeena, mai exista uncuvant, pervertire. tot cu “schimbarea” are legatura.
simuntii se schimba omenoaso. daramite carnea.
ps. tot vorbesti de “natura” (omului). il tooot folosesti dar nu-l definesti
Pai eu nu vorbesc de carne.
Vorbesc de firea omului. De personalitatea lui. De mintea lui. Si de sufletul lui.
Promit ca voi incerca sa definesc. Poate atunci vom ajunge si noi doi la un consens in legatura cu schimbarea.
Deci, voi defini in primul rind schimbarea, apoi parvenitismul si pervertirea. Le asez in dictionarul meu, impreuna, toate trei. Sa imi dai numai un pic de timp
pai ce eu vorbeam de riduri?
am crezut ca numai tre sa pun ghilimele 
nuai definit “natura”. aiintrodus aALTI TERMNEI CARE DUC LA O MARE PADURE FIECARE.
scuze caps. firea omului? ce e aia? :d
personalitate? asta se elaga de caracater. vrei sa zici ca bebelu ala la 5 luni are aceeaispersonalitate ca si la 35? caracter?
marog, dupa cum plangem fiecare am putea zice ca da :))
mintea? olala. zici ca nu se schimba? hai mai lali, ce dzeu
vrei sa spui ca uitandu-te in TINE nu vezi umbra de schimrae? sau daca vezi, spui ca nu e decat varul zgariat? ca natura ti-a ramas aceeasi? mintea?
sufletul. ce e ala? pt mine suf;let = om. pt mine si aia de la stiri cand anunta ca au murit nu stiu cate suflete innu stiu ce incedndiu
iti dau timp. cum nu. tocmai mi-a zis colturoassa ca la mine e ziua mai lunga. si noaptea. de ce sa mai ma palng :))
De eram sinugicasa de profesie mi le taiam pe lungime, permule, sa stiu o treaba, dar eu, nu s nu, m-agat cu unghiile, cu dintii de viata
Totusi, as putea sa nu comentez de data asta, ca …am un lapsus :))
ma..bine ca ai unghii
si lapsus.
am primit putina muitza ca am fost pedant mai sus cu “busul” si a fost foarte “recoMfortant” :))
acu m e langa n da? pot sa ascund aagramatismu cu faza asta? mergeee cumnu, de ce cerdeti ca nu ma corectez la texte..:)) sa zica lumea ca air a tastat aiurea.
Mai ce ma`nerzvezi
Eu vorbesc de adult. E drept, in copilarie, in adolescenta, te cladesti, esti educat si te autoeduci. Adica la zestrea genetica, se aduaga elemente pe care le primesti (scoala, mediu). Si pe care, adult fiind, incepi sa le alegi si sa le selectezi in functie de esenta ta. Pentru ca fiecare are o esenta. Rezultatul are putine variabile, asta zic. Daca in esenta ta e sa fi zgircit, ramii asa, chiar daca aduni averi formidabile. Daca esti ranchiunos sau invidios, gelos sau suspicios, la fel. Nu te vei schimba niciodata. Eu nu spun ca omul nu evolueaza/involueaza, dar zic ca fundamental, el ramine acelasi. Citeva coordonate ale esentei lui ramin neschimbate.
Am ales cuvintul asta pentru ca mi se pare mai sugestiv decit celelalte.
Ziceam eu intr-o insemnare veche-veche ca sintem sume.
Sume de oameni, de lecturi, de muzici, de filme. Si de gunoaie.
Dar sintem suma care se aduna in jurul esentei.
Gata. Ma opresc. Nu e prima discutie de genul asta. Am scris si insemnari despre. Asa gindesc.
Oamenii pe care ii cunosc eu mi-au intarit aceasta convingere. Dar poate ca suma mea e mica. Asa o fi.
pai vezi. cine stabileste cand se incheie etapa de “cladit”? majoratu? 30 de ani trecuti? fireste, sunt oameni care au frunte de cremene, cum sutn la 20 vor fi si la 60. dar aia sunt niste oameni limitayi pt unul camine.
dar inrest? chiatr tu folosesti termeni “flexibili” aplicati unor cadre fixe. “educatie”, “autoeducatie”. pai tu stii maibine camine, ca asta presupune FORMARE, MODELARE. si cu cat educatia/sintruirea patrunde mai aduanc cu atat va schi,mba mai mult omul.
esenta..natura…ce sunt domne alea? esenta lu permafrost..
pai na, sunt profitor. enervez pe cine rpind :))
am sters. ca scrisesem ceva ce sigur nu iti pica bine dupa “cat te cunosc”
hai da-i dracu d eoameni si de esente :))
Hahaha….pai cumulonimbul tau e cam plin de grindina azi imparate :))
Haha, sint curioasa ce ai sters.
Dar mai bine nu-mi spune
pai intentionat nuam vb de “ninsori” :d
despre asta scriu doar “pt mine” :))
idle? mi-am cumparat astazi 10 km de nori, am platit impozit vantului si am mai ramas cu 7. acum ii aranjez si cand termin joaca o sa te chem sa-mi spui cum arata de sus. ca de jos.. e mai simplu.
idle da..ca la mess. didle fara idle :))
ai fost garnica
lali, nu zic
ca da in crivatz :))
daaaaaaa. idle de-o viata fara posibilitatea de-a schimba ceva.
ah ah ce sentinta! :)) ma imparate, te joci tu cu ele cuvintele. f bine, eu cu norii. dar acum e nasol, toti vor zice ca ti-am furat ideea.
Auzi, daca raman pe deturnarea ta, propretar de blog, sunt ontopic? La faza asta cu schimbarea nu o sa picati/ picam de acord nici daca mai traim trei vieti.
magic. Zestrea genetica, asta este “fundamentalul” la care ma gandesc eu mereu ca ramane neschimbat. In rest, da, exista schimbari in bine sau in rau si sunt o multime de factori care modelaza un om. Dar am intilnit suficiente persoane care nu au nevoie de mana altuia sau de cea destinului pentru a fi ticalosi, isi transforma singuri viata in iad, poarta asa o hara in ei de te ia cu frig. Si astia nu se schimba niciodata, poti sa le dai soarele de pe cer. Deci: raman nemodificati fundamental! :))
Fetele cu fetele, baietii cu baietii la jocul asta :)) ( na, saracu, ai ramas singur pana in noiembrie). Dar cred ca lali, chiar acum, a rostit cuvantul( care ierau doua
Cum sa zica lumea ca air tatstezi auira?a Ni-s impleticiti ochii, asta e problema :))
Gandesti mai repede decat tastezi :))
Cumulusi, nimbusi, duca-se in vant! (pentru topic)
idle, stai linsitita, si ford mi-a furat ideea si nuam mai zis nimic. mi-am luat mertzan :))
olandezo. am mai ziiis (ce-miplace cand zic asta, de parca cuvantul meu e litere sa lege. de fapt stai ca e..asa ar trebui. suntimparat ce dracu).
bagajul genetic e UNA. nu este ESENTA si nici NATURA NOASTRA. ca daca e sa oluam asa, suntem toti frati si surori. ne futem,in card si facem d’alea necuvenitelea. genele iti “asigura” niscaiva INCLINATII, bune sau rle. DAr de la inclinatie pana la natura, esenta mai hacana.
iei doua seminte de flori. acelasi “tata si mama”. acelasi bagaj geneitc. le puiin doua givece diferite. printz si cersetor. unui ghivezi ii dau apa cu mililitri calculati, soare cand vrea pistilu ei la maxima eficienta, ii pun mozart, ii sterg frunzele, o managai, ii schimb apamntul cand trebuie, ii pun ingrasaminte, o feresc de arsite si de ploile repezi
ii asigur “sprijin”, sa creacs adreapta si frunoasa, o curat de cele uscate ca sa nu se “consume aiurea” o pun la vederesa s ebucure lumea de ea.
pe cealalta, o duc indosul casei. acolo unde se pisha tiganu de peste drum. unde are lumina pe la 8 seara. pe peretele ala dinspre nord, ala pe care bate ploaia mereu de o da cu “capul depereti”. inloc sa o ajut cand vad ca o ia stramb, eu clac pe ea in timp ce stau de vorba la poarta cu primaru satului. la plecare dau siunscuipat.
sunt la fel? la ce i-a folosit bagajul genetic celei din urma? ca a ramas “floare”?
doi caini. unu ingrijit altu futut. le-ati vazut privirea? tinuta? unu va avea perosnalitate,altul va fi cu coada intre picoare. unu va privi semetz, atul va sta cu botul numaiin praf.
compara un cal de tigan siun cal ingrijit, care a avut alte “experiente”, alt mediu, alte asocieri, alte posibilitati
numaie nevoie s apun ghilimele sper.
sunt niste animale, fara constienta de sine, atentie, nu CONSTIINTA, constienta. Dar unom, care e cosntiuent de el, de ce traiueste, de ce a trait si de ce VA putea trai?
nuam dat ka intamplare exemplul printului si al cersetorului. suntem masura societatii in care traim. si nutarim 2 zile. siasa cum ploaia te uda infct de timpul de epxunere, la fel si societatea. si da, suntem o “creta”, nu o cremene”.
pai?
ps. ca a inceput vantu :))
istoria e plina de astfelde ex. nu ammai ytermina povestindu-le. au fost oameni de si-au mancat copiii la propriu. nu maluati cu “aia nu au fost prarinti”. nustim ce inseamna, ne putemimagina. oamenii au mancat sobolani, racaiau cu lingura tomberoanele, au ucis si au tradat, au facut atrocitatri sau s-au dovedit curajosi si cu spirit de sacrificiu.
numa daca m-as lega de al doilea razb modnial, ce nua durat “mult” (incontextul “schimabrii”, caci altfel…si o sec e mult un razboi). in cativa ani, oameni ce poate inveci nu s-augandit ca ar fi capabili s afaca grozavii,au ajuns nu doa rdsa le faca..ci chiar sa nu maisimta mustrarea de consitinta, parerea de rau.
a avut treaba asta cu “esenta”? natura? unde frate? unde a fost “esenta” omului, natura aia ce nu se schimba intoate astea? aveau japonezii in “bagajul genetic” fanatismul pt imparat? le era scris pe cateta fii kamikaze? nu, era doar rodul educatiei lor, a societati idn care veneau.
unde este esenta omului la gardienii din lagare? la gardiencele lagarelor politice de femei? care au fost mai cainoase decat orice barbat din razboi? s-=au nascut criminale?
ma duc ca incepe finala. ma duc sa ma uit la niste oameni care nu au cums fie schimbatide bani, de oleurile dintribuna, akka 80 de mii de oameni, de viata expusa “vedetismului”, de cardul de pizde proaste ce se scurg doar ca ar mirosi-o unui care are pe tricou nr 10. neee..cumdracusa se schimbe un om in esenta sub astfel de influente? :))))))))))
Hai ma, ca ai extrapolat. Cine naiba l-a luat pe mozart in calcul? Ca plantele mele, saracele, s-au adaptat la regim de stepa
Si ala cu 10 pe tricou nu e valabil ca exemplu, sa stii, noi vorbim despre oameni aici. :))
“Nu voi face niciodata asa ceva”, si trec doi ani si tu deja te-ai saturat de facut asta. “Nu voi putea niciodata intelege cum ai putut”, in poate nici 48 de ore poti si uiti cat de greu a fost inceputul.”Nu am sa uit niciodata sa privesc norii”, dar acum ai uitat chiar si ca ai spus-o vreodata, cu ochii imprastiati dupa gaurile din asfalt.
Intelegem ceva vreodata? Ma uit la comentarii, le-am revazut cred de la toate posturile, o frantura de nor poate, si aia are alta forma pentru fiecare. Sa auzim de bine permafrostule.
ce faci lamaioaso, esti reloaded? :))
ia nmai redefineste-te cu comentariul ca nu pricipesc. tu cu cine vorbesti?
si ce e cu tonul asta de giulgiu. sa auzimde bine. zici ca mi-ai citit oracolul si ai vazut ma maine am programare la table cu colonul :))
olandezo, daca o iau asa, nici aleade le-o sug nusunt oameni, nici copii lor sinici parintii. si uite asa tocmai am redus juma delume. eh
Pai permafrostule, nu ma refer la cineva anume, citatele alea pot fi din oricare dintre noi. Si rebrandingul e ca deh mi-au rasarit radacinile blonde din lipsa de timp de acoperire si se cam simte la rationamente :)). Daca si “sa auzim de bine” e de giulgiu, cum e “noi sa fim sanatosi?” :))
vezi ca io’s conservator de felu meu imparatesc hehe. si ma deprim la vannturi cand se schimba d’astea stabile.
mai, io nu;s oricare dintre voi da? eu nu uit. pot sa nu vad, dar de uitat ntz. tiiiiiin minteeeeeeeeeeeeeee pana in a saptea generatie
catdespre formula d salut…cand io ii zic cuiva…”sa auzimde bine”…inseamna ca ma duc maine laoperatie :))
no-apai simte-te exclus, vorbesc numai cu restu’ de satra :))…cat despre mine ma duc maine la un fel de taiere/sedinta de redactie/capul tau il vrem asa ca sa auzim de bine, pe cuvant.
lamaie cu blond pe ea. mai tu te-ai copt. vezi ca or sa apara raii s ate suga :d scuze de cum suna dar na…
sa zic stoarce?
ps. eu stiu ce fac cu lamaile…ca le manac ca pe mere…d’aia
vorbesc in continuare numai penru restu ca altetza snupi e “above”: pai nu la noi la romani se obisnuieste sa se suga sangele poporului? dintr-o lamaie ce poti sa scoti? helas frate.
amin!!!
ce-au facut, au pierdut? ‘au e 0-0 ?
:))
unii au castigat altii au pierdut.
:))
Da, mai, norul ala kiar ka seamana ku vecinul meu de la doi.
singura schimbare adevarata e cea adusa de batranete, dar aici nu e vorba de asta.
1. in momente de criza oamenii se comporta diferit, dar odata reinstalata normalitatea, ei redevin cei de dinainte (cu sechele, evident, mai mult sau mai putin grave, si cu o sacosa de scuze/justificari in legatura cu de-nefacutele pe care le-au facut)
2. cei din alte culturi au crescut in alta normalitate decat a noastra. daca nu li s-a inoculat ideea ca e pacat sa ucizi, vor ucide fara remuscari, crezand ca de fapt fac bine.
3. oamenii “de bine” care intra in viata noastra ne pot schimba, e adevarat, dar ne schimba doar deprinderile, starile (care-s trecatoare) si/sau cultura generala. nu ne transforma din rai in buni, asta niciodata. Insa aceiasi oameni care consideram ca ne-au schimbat in bine ne pot face la un moment dat rau, cu sau fara voie, ne pot rani sau ne pot face sa devenim dependenti de ei ori chiar obsedati… dar asta pentru ca si in masura in care exista in noi predispozitia respectiva. Devenim doar ceea ce suntem deja, dar in stare latenta, nemanifesta. Din cauza unei suferinte ne putem schimba principiile, dar e doar o frustrare care urla acolo, pentru ca, daca prin minune s-ar intoarce starea in care ne era coMfortabil si in care ne iubeam pe noi insine, am respira si noi usurati si bucurosi ca putem deveni ce am fost… si mai mult decat atat.
Eu n-am vrut sa comentez prea mult la insemnarea asta frumoasa cu norisori, e una din insemnarile care nu cer comentarii, care nu se cer implinite de ele. Drept care imi pun cenusa in cap.
Nori de fericire divina iti doresc sa te inconjoare!
dadatroll, imi pare ca tu ai gasit vrejul de fasole, ala special. ia arunca niste boabe si la alde noi.
gummel, ana la 1 si 2 te cinstesc cuhelas. la 3 deja mi l-ai aruncat in ochi :)) hai mai umm. CE INSEAMNA A FI RAU? Nu ne transforma din rai in buni? MA io fac razmerita acu inprima zi de toamna :)) mai voi nu va definiti termenii cand vb cu MINE? :)) asta cata mai afrrontu
glumesc. da nucu razmerita.
Noi cand vb despre oameni, vb implicit despre actiunile lor. Pana la urma asta e linia care separa totul. RAu de BUn. CA ce e insufletulnostru? Cata muie si cate ciocane de spar piatra am da? Cata invidie, cata gelozie, cata frustrare avem? Eheee..la d’astea poate i-am intrece pe unu ca ceasca sau hitler. Si mai e ceva, daca noi nu am ucis, daca minciuna noastra nu a dus la pierderea unor vieti, daca faptele noastre de subminare si tradare nu au facut “ravagii”, nu inseamna ca ele nu exista la acelasi nivel ca al doamnei de pomapdour! Pur sisimplu, traim intr-unalt sistem unde manifestarea unor astfel de lucuri este mai improbabila.
Nu cred ca unu ca si Cain i-ar mai fi futut creierii lui frac’su intr-o lume ca a noastra. Dar credeti ca asta il facea mai “bun” decat era? Intrecut era mai simlu de catalogat raul. Se aplica fapteloir. Azi, mai greuceanu, dar tot ele raan definitorii, plus o MARE marja de eroare,a nu stii ce e ininima si minrtea unui om, nu, nu cu adevarat.
da ummel, foarte adevarat, numai ca viata nu sta in replieri. ele sunt imposibile. ce e trecut trecut rtaamne. Schimbarea unor principii, e primul semnal schimbarii “naturii”, ce-si va avea definitivarea prin “practica” noilor principii.
Fiecare decizie in viata ne expune unor rezultate. bune sau rele. ele ne vor schimba, in bine sau inrau. Apoi noi aia schimbatii vom lua alte decizii, inlumina rezultatului anterior..care va avea alte cinsecinte..samd. e ca o progresie aritmetica, doar ca uneori termenul “progresie” aplicat la viata suna ciudat. de cele mai multe ori fiind cumva invers.
I-ampus o intrebare omenoasei, dar vad ca nu a rezonat :)) DAca uitandu-se la ea, in ea, pt ea, nu vede schimbarea. nu de “haine”, ci SCHIMBAREA. inminte, inima samd.
Argumentulfinal, pt mine, este insasi viata mea, personalitatea mea, omul eu. LA o lata discutie, tot aici, am scris ceva, dupa care am sters repede :))). Eu m-amschimbat, pana la colon. Sunt radical diferit fata de cel care eram acum 10 ani, atat ca principii de viata, gusturi, cat si caCAracter. SI nu vb de evolutii, involutii samd. Schimbare. Poate ca unii dintre voi, aveti fericirea de a nu fi trecut prin schimbari radicale ale propriei persoane. LA unii asta poate nu e o fericire. depinde. DAr cazurile sunt rare. nU pot sa cred ca unomuitandu-se in el..nu poate sesiza schimbarea..aia radicala.
iar am facut comentu cat isnemanrea :))
emanuel, multumesc la fel.
PS PS PS: daca nuas crede inshcimbare, si cand zic crede, ma refer la convingeri bazate pe analiza lucrurilor dinjur, m-as da in leagan agatat de vene.:)))
Stiam ca ma vei inghionti din nou, poetule nepereche, cu “ce e rau si ce e bine / tu te-ntreaba si socoate”…
Pai nici nu sper, nici nu am teama, ca doar ce e val ca valul trece, asa ca iti mai spun 1 data: pentru mine e simplu (mi-am impus sa fie simplu, ca sa n-o iau razna), a fi bun inseamna a nu putea sa faci rau nimanui constient si voluntar. Faptic, da. Pana la urma faptele fac diferenta, doar asa putem avea o unitate de masura. Ce-i in noi, latent sau inhibat, pana si noi insine aflam greu, in timp, daramite altii.
Apropo, am citit o brosura scoasa de o editura crestina, cu un listoi de pacate… pffffff! Pai cam pe toate le aveam. Daca e sa ne luam dupa lista aia, oamenii buni sunt doar o utopie. Si acum, dupa comentariul tau, am si imaginea unei lumi pline cu oameni (numma pacatosi, cum altfel?) dandu-se huta atarnati de vene.
“Fiecare decizie in viata ne expune unor rezultate. bune sau rele. ele ne vor schimba, in bine sau inrau. Apoi noi aia schimbatii vom lua alte decizii, inlumina rezultatului anterior..care va avea alte cinsecinte..samd. e ca o progresie aritmetica, doar ca uneori termenul “progresie” aplicat la viata suna ciudat. de cele mai multe ori fiind cumva invers.”
Da. De-aia mi-as dori butonul ala de UNDO, din curiozitate. Oare cum ar fi fost daca…? Cate povesti in povesti in povesti nu si-ar fi schimbat personajele si momentele subiectului? Oamenii se gandesc in special atunci cand sunt suparati ca daca in momentul X ar fi ales varianta b) in loc de varianta a), viata lor ar fi fost siiiiiigur mai roz. Dar trenul ala de lux pe care l-ai lasat (am scris “salat” - mi-o fi foame) sa-ti plece de sub ochi poate ca ar fi deraiat inainte de prima gara. Eh…
In alte conditii poate as fi devenit planta carnivora… imi amintesc ca a fost o insemnare la care am discutat asta, dar nu mai stiu care. Care?
Schimbari, transformari cauzate de intalnirile cu alti oameni… cand vorbim de ele ne referim in special la schimbari in rau. Adica, vezi Doamne, eu eram bun inainte si tu m-ai transformat in monstrul care sunt. Dar daca omul acela are o influenta pozitiva, n-o mai recunoastem, nuuu. Ca doar eu eram bun, cum puteai tu sa ma transformi in si mai bun? Si de-aia, ma Perm, n-am vrut io sa comentez la insemnarea asta. :)) Ca acel “saru’mana, tanti nor” din final era asa de roz si totodata asa de fragil, incat orice vorba putea sa devina un vant (vant = ontopic!) care sa-l imprastie ca pe un puf de papadie.
gummel, eu nuam vb de “pacate”. am vbd e lucuri care sunt acceptate ca rele, daunatoare noua ca oameni, gelozia, frustrarea, micnina (si implicit stresul ce-l aduce) se stie ca au infli=uente negative si din pct de vedere anatomic, daramite social.
listele alea de “pacate” sunt un plin cacat. ca daca il iei de barba pe un d’asta si l-ai ruga ecumenic asa sa isi defineasca termenul “pacat” (as cum este el definit de biblie) nuar sti. dar inschimb stie care sunt pacatele. helas pe ei.
nuam zis ca e lumea plina de “pacatosi”. dar da, traim intro lume caracterizata de “rau”. de la scara mica pana la nori. astazi totul e maiiute, mai rapid, nu puitea raul sa nu se dezvolte siel in pas cu m,egautzii :).
ai vb de schimbarea in bine. dar eu niciodata nuam aplicat schimbarea doar la RAU. adevarat, exemplele au fost cu ‘rau”, pt ca sunmt mai usoare, mai la indemana..si mai usor de recunsocut, dupa cum aizis. in text, am vb despre “ploile hranitoare, rodnice”. fireste ca schimbarea presupune si mai bine. oricat de pizdosi am fi,de buni, de “fructuosi”, mereu se poate si mai bine, si da, ar fi trist, sa nu poti recunoaste, vedea, influenta buna a unuiom din viata ta.
vezi,tocmai ai numit un lucru “rau”.
ba foarte bine aifacut ca ai comentat, stii doar ca mereu las usa deschisa. cand nu vreau, nu las optiunea.
la mine ast ainseamna fertil, vant bun. in fond..asta e rostul pufului d epapadie. sa zboare
sa dea anastere inalt loc, altei papadii 
Nu ai vorbit despre pacate, am deturnat eu. Tu ai vorbit despre raul faptic si raul dinauntru (in paragraful care incepe cu “Noi cand vb despre oameni”). Asta mi-a amintit de lista aia nenorocita de pacate, care ii poate lega cataroiul de glezna bietului credincios care vede in Biserica singura salvare si singurul Adevar.
Eu cred ca a fi bun inseamna tocmai a recunoaste ca ai in tine toate relele din lume si a le da in cap cu liberul arbitru. Toate sunt in noi, si ura, si ranchiuna, si invidia, si pofta, si egoismul, si impulsurile violente, si gelozia, si ipocrizia, si posesivitatea… si tot. Doar recunoscandu-le ca facand parte din noi putem sa le controlam. Dar daca spunem ca nuuu, eu nu sunt asa, ne expunem exact acelui rau pe care il refuzam, pe care nu vrem sa-l vedem in noi si, implicit, sa-l cercetam si sa-i aflam semintele, modul de manifestare si antidotul. Ochelarii astia de cal pusi cand e vorba de noi insine fac ca raul respectiv din launtrul nostru, cel refuzat, cel negat, cel “inexistent”, chipurile, sa ne ia prin surprindere atunci cand ne asteptam mai putin si suntem, deci, mai vulnerabili. Nu avem anticorpi pentru noi insine, desi suntem inarmati si oteliti pentru a da piept cu lumea.
frumos spus anuco. plecaciune.
apropo, ai schimbat anuca in ananuca? sau eu abia acumam vazut “corect” ananuca? :))
Era Ananuca de la inceput. E chiar numele florii asteia, am primit poza de la o prietena din Noua Zeelanda si mi-a placut metafora multipla din ea. Si am recunoscut-o partial in textul tau despre lanul de rapita. Mai exista textul ala? Si textul despre “Adaptation”… si acolo erau niste flori galbene la final.
aha. io abia acumam vazut ananuca. io numai anuca am ciit erue.
vad ca insmenareas cu rapitza nu mai este. se pare ca ablogul nu mi-a arhivat decat pana la un punct/data. ultimele 10, 20 de insmenari vad ca s-au dus pe apa samnbetei. cel cu “adaptation” da, la “am vazut”. poza era un crop din posterul filmului.
http://imparat.wordpress.com/2007/04/26/evolutionisme/
ha..tot de schimbare vb acolo. ce de prostii mai scriem
Daaaa, tocmai am recitit. Tot despre schimbare… si eu tot cu nenorocitul ala de buton UNDO. :))
Bad ablog, bad!
S-au mai pierdut din comentarii, ca stiu ca am scris si dupa ce am reusit sa vad filmul. Si, vorba lui Caragiale, ce frumos scrisesem!
umm mereu cu undo si pacatele :))
eu cred ca ne-am plictisi de undo ala. ca si-n filmul ala, unde putea schimba intamplari.. pana la urma nu are cum sa iasa totul perfect, ca nu-i asta scopul omului in lume
sa se lafaie in viata roz si sa admire norii :)))) adica nu mereu.
nah, in general ii cum trebuie sa fie, adica bine.
da…suntem niste scriitori frumosi sau frumosi scriitori sau amabdoua :)) ma uitam la ce debitam si vai, mai ca imi ceream o intalknir ecu mine sa ma adaptez putin :)).
pai de ce te miri deule, doar e “gumma” care face undo-uri pe foaia de hartie :)). gumma = undopacat
la http://www.imdb.com/title/tt0289879/ asta te referi? butterfly effect? mi-a palcut. aumai socs unu dupa, adipos rau.
da la butterfly eff ma refeream. desi am mai vazut si altele pe aceeasi idee dar asta mi-a ramas. ah, nu stiu, nu ma uit niciodata la part 2 din acelasi film :)))
nu ma mir, constat. mie mi place umma cu tot cu gumma ei
pierduto care esti tu pururea constatatoare
poti sa stergi putin ultimul comentariu?
ca eram gresit logata :))
mda, al dreq Univers, cand am zis ca io n-am nevoie de butonul undo imi arata el..
stiam mai ca esti naufragiata
adicatelea tot o loasta, fie si prinvizionare. 
da bine, tu vrei mereu sa ai dreptate :))
merci de undo
ma duc ca-mi plange un nor de foame. si eu n-am sclavi ca nu-s regina.
heeeelaaassss weekend!
Eu, daca ma gindesc bine, chiar m-am schimbat. Adica am inceput sa citesc cu atentie toate comentariile, chiar si cele lungi
Si am mai remarcat o schimbare la mine: nu prea ma tin de promisiunile virtuale. Pentru ca ieri promisesem sa nu mai intervin in discutia asta, ca sa n-o acaparez si sa o “inchid”. Dar vad ca nu s-a intimplat asta si imi pare tare bine.
Ceea ce nu s-a schimbat insa la mine -si cred ca nu se va schimba niciodata- e faptul ca imi plac provocarile si ca raspund la ele intotdeauna.
“I-ampus o intrebare omenoasei, dar vad ca nu a rezonat :)) DAca uitandu-se la ea, in ea, pt ea, nu vede schimbarea. nu de “haine”, ci SCHIMBAREA. inminte, inima samd.”
Intrebarea o consider abia acum o provocare, dupa ce am citit asta: “Argumentulfinal, pt mine, este insasi viata mea, personalitatea mea, omul eu”
Ai dreptate si cred ca toti sintem la fel in privinta asta. Oricit de mare ne-ar fi suma, tot ceea ce am trait noi conteaza cel mai mult. Vreau sa spun ca si pentru mine e valabil. Dar tineam cu dintii de argumentul meu, tocmai ca sa nu fiu obligata sa vorbesc despre mine.
Daca privesc in mine, Perm, nu vad schimbari. Pentru ca n-am invatat nici pina azi sa iert o tradare. Ma refer la lucruri mari, tradari care iti marcheaza viata. N-am invatat sa ii mint pe cei dragi. Vorbesc din nou de lucruri mari, definitorii. Am ramas la fel de timida si de pudica. Nimic, nicio terapie de soc nu m-a ajutat sa ma vindec de “inrosit”, de bilbiit si de alte “semne” stinjenitoare. Desi am fost de citeva ori la pamint si nimeni nu mi-a intins o mina pentru a ma ridica, nu ma pot abtine nici azi sa intind mina unui om cazut. La propriu si la figurat.
Mintea si sufletul meu? Inca n-am definit termenii, nici eu, nici tu. Dar ma gindesc la esenta. Si cred ca pot sa-ti raspund.
Mi-am hranit esenta cu oameni, cu lecturi, cu muzici. Si a mai fost hranita de altii, pe care nu i-am ales, dar pe care i-am suportat. Am crescut spiritual, fara nicio indoiala, pe masura ce au trecut anii. Dar omuletul din mine, de a carui prezenta am inceput sa fiu constienta prin copilarie, nu s-a schimbat fundamental. Inca ii pasa de durerile lumii, desi intre timp a invatat ca ii pasa (cam) degeaba. Inca vede in fiecare om o sclipire de umanitate si stie ca in adincurile fiecaruia exista o comoara. Inca sta in ultimul rind, si daca e vorba de un simplu stadion. Inca tine cu outsiderii, desi nu tipa in gura mare ca sa ii incurajeze.
Imi cer scuze pentru deturnarea deturnarii deturnatoare. As fi vrut sa spun cite ceva si despre ce ati scris voi azi-noaptea mea. Poate revin, nu stiu, acum m-am emotionat ca dracu
lali
eu nu aveam de ce sa definesc acei termeni pt ca nu i-am adus in discutie eu, sinici nu-mi sprijineam argumentarea pe ei.
dar, treaca merge si printr-o bula papala, ca’s imaprat cu pile, facem dfinirea lu permafrost
suflet = om/animal/fiinta vie (si nuai citit atent, pt ca eu am definit acest termen, cand amzis ca eu il inteleg precum aia de la stiri)
esenta? nu o pot defini. nu o inteleg aplicata la om. nu o folosesc in exprimarile decat la modul frivol.
acum despre schimbare. sieu cunosc, chiar f bine oameni care nu s-au schimbat, nu radical, nu inmasura lucurilor pe care le discutam noi. dara asa cum cunsc astfel de oameni, cunsc si alte exemplare..care nu ca s-au schimbat odata..ci de mai multe ori in parcursul unor ani multi. am maizis asta, dar numai stiu unde, cre dca la tine pe blog, tot incontextulschim,barii, femeile sunt mai putinexpuse schimbarii, dar barbatii prinnatura lor greu de maturizat, o fac de cateva ori in decursul vietii.
[.......]
am sters
astept sa te ridici de “jos” dinemotii :)) ca s apot da 
nu ai deturnat nimic, si nuam inteles cumadica puteai sa “inchizi” discutia princomentariile tale. Mai asta mica si sfioasa :d, IO sunt stapanul lu click pe shut up la comments. me, the only me :d.
nu iti mai fa griji d’astea netrebnicose.
Gata. Ti-am spus ca ma ridic intotdeauna. Da cit poti
Ei, ai zis “minte, inima samd”, ca doar te-am citat. Dar imi raspundeai in termenii mei, nu i-ai adus in discutie, asa e.
La “esenta” ma mai gindesc si eu. Ieri l-am folosit spontan, ca sa evit “minte” si “suflet”. Dar azi inca sint multumita de el. Cred ca il folosesc ca sa acopar partea din noi pe care nu o regasim in carne, in material. Ma mai gindesc.
Pai griji tot mi-oi face, dar voi incerca sa trec peste ele si sa-mi urmez instinctul:))
numai daaauu ca mi-a trecut elanul..am tot stat cu mana ridicata pana am obosit :))
Pacaliciule, nu era nimic in paranteza patrata, dar mi-ai intins o mina:))
Si io, care ma dadeam mareatza ca (iar) m-am ridicat singura.
ba pe cuvantul meu inghetat ca am sters. si ce frumos scrisesem :))
si unmic pese..ca sa inchid bucla :))
norii inseamna in primul rand schimbare
Frumoasa insemnare, faine comentarii.
Pupam Craiesu Zapezii!
saru’mana la inmiresmata
frumos.
uite de unde vin norii. unii din ei, nu toti. http://ouylle.deviantart.com/art/Cloud-Factory-41028789
hihihi, multumesc. e buna.