daca visul mi-e panza, imaginatia culoare, de ce operele-mi raman intunecate?! imi amintesc pastelurile din vise, culorile trecutului. trag linie si inteleg ca am ramas fara culori, cele fara de sfarsit pare ca sunt doar rosul si maroul, din care ca un mare artist ce sunt, reusesc sa fac minuni, luand aclamatiile bacsis. da, sunt un suprarealist. sunt un impresionist. sunt orice ar putea fi cineva cu cioturi in loc de maini si fac orice ar putea face cineva cu nesfarsitele culori. mint. sunt mai bun ca aproape oricine in degradeuri. si astfel oamenii imi zic “ce toamna frumoasa”. zmabesc. e doar sange si cacat.
*
daca imi gust regretele, imi trece viata. daca imi traiesc viata, imi hranesc regretele.
0 Responses to “suprarealism”