Obsesia mea nu face doar pictoriale si nici nu o vad doar la orice colt de strada sau doar in masini de culoare neagra. Apropo, ai sa imbatranesti frumos luate-ar dracu. Dar sa ne intoarcem la oaia mea. Singurele dovezi ale sanatatii mele mintale sunt mostrele ei de “viata”. Sinoptice. Pentru ca vezi tu Heliotropule, cui i se da mult i se cere si mult, astfel incat ar fi de jena ghetii sa stie Obsesia ca sunt obsedat, sedat, incarnat, nevinovat. Ca orice demon, joaca dupa nicio regula. Orice poarta, usa, va fi un “deci pe aici nu tre sa intru”. Se vor alege gardurile si zidurile. Scrijeliturile si ranile fac jocul palpitant. Riposta? E orgasmul hehehe. Traiesti, esti viu, inca te mai “are”, inca mai ai “colti pentru ea”. SI cum nu ne dam la o parte de la tras cu prastia si hacuit, jucam. Obsesiv. Sinoptic. Pauzele sunt date doar de refacerea ei. Demona. Eu cica sunt imun. Eu nu am nevoie de pauze. Eu nu pot sa fiu ranit. Eu sunt un animal hehehe.
Daca nu am reactii, va urzi planuri care sa ma scoata din barlog. Imi va cauta inelul din nas, daca nu sa joc dupa miscarea batului macar sa marai, sa imi vada furia in ochi, in care se regaseste, dincolo de lumea glossy si linistita unde traieste si zambeste. Si obsesiile au lantul lor, demonii catusele lor. Ala care a inventat jocul (ne)pereche, unde culmea, intr-o pereche doar unul si-o va gasi, trebuie ca a vrut sa echilibreze balanta “carnii”. Ingerii si-au luat chip de om ca sa se futa si ei. Carnea invinge uneori spiritul, chiar de ei nu o au. Carnea miroase a viata. Sangele si durerea, pentru ei e culoare si miros. Asa ca, asul din maneca e lipsa lor de certitudine, ca sunt. Demoni, Obsesii. Eu am insa, convingeri in pacat, ani ce trec, sinoptic. Si mai stiu ca te-am iertat, proasto. Dar iertarea mea nu e definitia ta. In jocul asta ce pare sa curga in reprize la nesfarsit, eu am castigat, dar nu sunt castigat. Eu sunt zero. Oric(ine)e se inmulteste cu mine e/da tot zero hehe. Iertarea mea iti este paguba doar tie!
La ce-ti mai foloseste acum ca-mi esti obsesie? hehehe.
heei perma, bine scriice scrii
mai ramane sa traim si bine :))